Adriana Serghiescu provine dintr-o familie de mecanici care i-au insuflat dragostea față de mașini și motoare. Lucrează într-un service auto din Bistrița Năsăud de la 16 ani, este studentă în an terminal la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca la secția de autovehicule rutiere și până în momentul de față, niciun șofer n-a refuzat să-i dea mașina pe mână. Cum asta? “Faptele vorbesc, iar ce facem ne reprezintă”.
Cum ai devenit mecanic?
E o întrebare foarte frumoasă la care aș avea mii și mii de răspunsuri… Tind să cred că, în primul rând, pe mine m-a încântat să activez într-un domeniu care pentru noi, femeile, este destul de greu (din punctul de vedere al unora). Pentru mine nu a fost nimic dificil! Tatăl meu, bunicii mei, aproape toată familia a fost îndreptată spre partea aceasta, mai puțin mama mea, deci nu m-aș fi făcut jurnalist. Prima mașină pe care-am reparat-o era o Dacia Logan albă, 1.5 DCI. N-o să o uit niciodată… Aveam 16 sau 17 ani, și sub îndrumarea tatălui meu am schimbat pompa de apă și kitul de distribuție. Am fost mulțumită de rezultat.
Cum reacționează oamenii când te văd în salopetă?
Depinde de cum te percep. Eu sunt pragmatică:) Anul acesta termin Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca la secția de autovehicule rutiere. Cel mai mult la universitate mi-a plăcut partea de motoare, construcție și calcul al motoarelor cu ardere internă. Acum mai am licența de predat și sunt un student fericit. Lucrarea mea de licență este despre combustibil și lubrifianți, pentru că m-a pasionat mereu domeniul acesta: uleiul și combustibilul sunt viața motorului. Am aditivat un ulei de ungere în motor cu nitrură de bor și l-am băgat în carterul interior al autovehiculului. Am făcut grafice, am interpretat rezultatele și m-am uitat la piesele componente propriu zis, sa văd cum sunt uzurile.
Profesorii de la facultate au fost mirați când le-am zis că activez propriu-zis în domeniu (era o apreciere constructivă, nu denigrantă din partea lor). Ca inginer absolvent eu înțeleg că trebuie să fii capabil să pui mâna pe lucruri. Nu mi-a fost niciodată frică să mă murdăresc pe mâini, iar faptul că sunt femeie nu a fost un impediment. Mai trebuie să știi și să te impui, iar asta reușești cu adevărat doar când ești un bun profesionist. Pentru performanță trebuie să știi cu ce se mănâncă meseria ta și să fii pasionat.
Daca tot faci lucrarea de licență pe uleiuri, care e uleiul tău preferat?
Valvoline. E cel mai pertinent, și din 2003 de când avem service-ul, doar cu uleiul Valvoline lucrăm. Nimeni n-a fost dezamăgit niciodată. Nu fac reclamă, e o opinie personală.
Crezi că e o meserie grea pentru o femeie? Se întâmplă multe lucruri fizice în meseria aceasta.
Stiți ce spune fizica: moment = forță X braț. Am folosit uneltele potrivite în acest sens. Mereu era amuzant să folosești un braț de 70 de cm și să desfaci ceva dar dacă-ți îndeplinești scopul, ce relevanță mai are? Din punct de vedere fizic, nu o consider o meserie grea: avem unelte care ne ajută să ne facem treaba.
A refuzat vreun șofer să-ți lase mașina pe mână pentru că ești femeie?
Nu. O singură dată a venit cineva cu o abordare mai diferită. Mi-am dat seama după expresia lui facială și nu mi-a plăcut felul în care a interacționat cu mine. În general, când ești inteligent, lași de la tine ca să fie bine pentru toată lumea. Dacă stai să-l cerți pe om și să-i reproșezi că e misogin, n-o să rezolvi nimic. El nu-și va schimba comportamentul, iar timpul acela ar fi mai bine investit în repararea autovehicului. Dacă ei consideră că eu, ca femeie, nu sunt capabilă să repar o mașină, este strict problema lor. Faptele vorbesc, iar ce facem ne reprezintă.
La noi în țară lucrurile stau așa, în alte țări lucrurile sunt mai evoluate. Nu vezi o femeie în salopetă și te miri. Mă mai întreabă clienții „cum de?…”. Le spun să se obișnuiască cu ce văd, nu e sfârșitul lumii. În Irlanda, Germania și multe alte țări din vest, lumea nu e consternată de așa ceva.
Cel mai bun sfat pe care l-ai da colegilor tău de breaslă?
Primul sfat pe care l-aș da e să fie foarte atenți la cerințele clienților. Ei sunt cei cu care lucrăm, fără ei nu activăm, e important să stai să-i asculți. Or să fie mulți care te obosesc, dar ascultă-i și vezi cum poți rezolva problema. Ca manager de service ești nevoit să discuți cu oamenii, să le explici costuri, durata și să-i liniștești. Omul în ziua de azi asta caută, confort.
Tu o să devii șef de service într-o bună zi?
Tind să cred că o să fiu un șef de service extrem de bun. Pe lângă meseria de mecanic, discut cu oamenii, vorbesc la telefon, comand piese auto de la AD Auto Total cu care avem o relație extraordinară (sunt niște oameni incredibili, prompți, corecți și serioși cu care poți avea o relație pe termen lung minunată)… Îmi place ceea ce fac.
Ce-ți doreai să devii când erai mică?
Când ești mic, vrei să fii și astronaut, și pilot, și avocat… E super greu să te decizi, dar eu pot să zic că n-am avut niciodată stare. Tatăl meu a fost genul de persoană care și-a dorit să ajung cea mai bună versiune a mea… nu conta în ce domeniu urma să activez ulterior. Nu m-a pasionat niciodată munca de birou. Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile practice.
Care e cea mai importantă calitate a unui mecanic?
Să fie conștiincios, să știe ce are de făcut și să facă treabă bună. Omul vede orice virgulă, fie ea și mică, iar noi dacă tindem la un 10, luăm sigur 8. Calitatea este cea mai importantă deoarece confortul de aici vine. Sunt cazuri în care omul va vrea să stea lângă tine în timp ce îi schimbi plăcuțele de frână sau uleiul: tu trebuie să fii sigur pe tine și să demonstrezi că știi ce faci. Când vezi că mecanicul este emotiv, nu te simți în siguranță să-ți lași mașina pe mâna lui. Oamenii vor o persoană sigură pe ea, care să știe ce are de făcut.
